Definitie putinta dex98

PUTÍNȚĂ, putințe, s.f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ♢ Loc. adv. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. ♢ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva ... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fară a putea ... 2. (Fiz.; înv.) Putere. – Lat. potentia.